Noi munceşte, nu gândeşte!

„Hai sictir băi românaşilor! Că dacă tot am oprit deconspirarea foştilor securişti, vă îngropăm şi istoria recentă, ca să nu vă mai aud pliscul cum că s-au comis atrocităţi!”. Nu e o declaraţie făcută de vreun parlamentar sau judecător. Nu că nu asta ar gândi, dar n-au coaie să o spună verde în faţă....e doar transpunerea în cuvinte a unei acţiuni atât de imbecilă, încât îţi vine să construieşti nişte lagăre unde să-i torturezi pe toţi parlamentarii şi judecătorii din România.

Acţiunea de care spuneam e semnalată de „Academia Caţavencu” (culmea, nu am văzut pe nici un post de televiziune sau în vreun cotidian cu tiraj mare ştirea asta – poate am ratat-o)...Despre ce e vorba? Păi floare la ureche. Nişte oameni s-au trezit de dimineaţă şi şi-au spus: „hai să ne mai batem un pic joc de ăia de s-au bătut cu cei pe care îi pupam cu gura plină de bale în fund!”. Şi au hotărât să demoleze fosta puşcărie unde s-a desfăşurat „Experimentul Piteşti” şi să construiască în loc un bloc de locuinţe.

Excavatoarele au fost aduse, clădirea dărâmată şi săpăturile au început. În bălăngăneala tipic comunistă, excavatorul dă la un moment dat de nişte oase. Nu-i pasă şi îşi continuă mişcarea spasmodică. Nişte oameni intervin. Nu orice oameni, ci foşti deţinuţi politici ce au fost închişi în puşcăria Piteşti. Oameni ce şi-au văzut colegii de celulă torturaţi şi omorâţi. Ce au suferit şi au scris istorii. Nu îşi pot imagina că aşa ceva este posibil şi protestează oprind bălăngăneala flască a excavatorului.

Intră în scenă un procuror (Sandu Matache) care îi alungă pe foştii deţinuţi. Iar apoi face ce ştie mai bine: încalcă legea. Aşa l-au învăţat iubiţii săi conducători din umbră. Dar să nu-mi pierd ideea: întocmeşte un proces verbal care nu a fost semnat nici de un specialist criminalist, nici de un martor, conform legii pe care a învăţat-o la şcoală. Verdictul: nu sunt oseminte de omeni ucişi în bătaie de şefii procurorului, ci oseminte de vită!!! Iar actele fiind întocmite, excavatorul îşi continuă marşul spre distrugerea greţoasă a unuia dintre monumentele suferinţei omeneşti.

Eu unu’ nu mai concluzionez....las la aprecierea fiecăruia. Cert e că mai avem un pic şi probabil vom face o implozie de atâta bătaie de joc şi tupeu imbecil. Şi riscăm să dispărem.