sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Să dăm cu limba de pământ

De nenumărate ori destinul poporaşului ăsta românesc a stat în umbra acuzaţiei cum că ar fi pudic. E drept, o pudibonderie (cu accente de ipocrizie) de soi se vede pe la televiziuni şi în scriitură. Dar nu una neapărat forţată - deşi, de multe ori, are şi CNA-ul rolul lui, că altfel n-ar mai fi căţeluşul de curte al noii Securităţi. Efectul de turmă şi-a făcut culcuş în mintea redactorilor şi auto-cenzura şi-a scos capul, timid la început, ostentativ mai târziu. Dar românaşul de rând nu se lasă păcălit. Iese pe stradă, râgâie, scuipă, grohăie şi măcelăreşte sistematic limba română.

Bătrânetul se cenzurează cel mai bine (ca foşti activişti de seamă ce sunt) şi nu înjură, merge la biserică să îşi afişeze hainele de duminică şi hrăneşte câinii comunitari. Cei între două vârste nu îţi sar în ochi (sau în urechi), ei înjurând doar printr-o scăpare cauzată de nerv sau de soartă-condiţie-greutăţi, niciodată în faţa copiilor.

Şi acum ajung la viitorul oricărei ţări: ăi mai tineri şi mai de soi prichindei. Din liceu până în facultate se vede o degradare etapizată, marcată de un limbaj grobian şi de expresii tâmpite.

În volumul Ruxandrei Cesereanu (pe care îl recomand) - "Gulagul în conştiinţa românească", autoarea deconstruieşte sistematic metodele de represiune din timpul închisorilor comuniste. Una dintre formele cele mai eficiente de represiune era limbajul brutal, ameninţarea şi reducerea omului la stadiul larvar, prin înjurături grosolane punctate de pierderea oricărei estetici de limbă. Ei şi aici vine baiul cel mai mare. Se pare că vremurile alea au reuşit,cel puţin la nivel arhetipal, să modifice iremediabil tot ce ţine de limbă şi de stilistică. Efectul a fost unul de recul invers, iar urmările le putem vedea astăzi. Am auzit copii de 11-12 ani vorbind, nu urât, ci de-a dreptul pornografic, un limbaj care i-ar fi provocat până şi lui Henry Miller o roşeaţă discretă în obraji. E drept, limbajul brut, sexual, suferă la noi de lipsa de muzicalitate, iar înjurătura are o istorie foarte veche. Erosul nu este susţinut şi de limbă, riscând să devină din sublim, porcos. Însă, când fiecare propoziţie, sau afirmaţie este accentuată de un "pula m*a" sau de un "să-mi b*g pula", ca ascultător al acestor afirmaţii de soi, rişti să devii pudic. Nu din ruşinea caracteristică, ci din revoltă, din simţ stilistic, din lipsă de ocupaţie poate. Înjurătura a devenit la noi o manifestare a puterii, a grandomaniei, a superiorităţii statutului. Ea merge dincolo de simpla bravadă sau de nerv şi ajunge o uzanţă de marcă, doar pentru cunoscători. Nu te mai revoltă lipsa de muzicalitate şi non-sensul (până şi sexul frumos - da, eternul feminin - foloseşte arhi-uzitatul "să-mi b*g pula", fără a fi posesor al respectivului obiect al muncii) pentru că o auzi de dimineaţa până seara, pe stradă, în bar, în tramvai, în mediile universitare ticsite de maşini exagerat de scumpe. Dacă, acum un secol, bogăţia îţi aducea privilegii intelectuale şi poftă de frumos şi bun, bogăţia în post-comunism a redus beneficiarii la stadiul de maimuţe. Maimuţe care înjură şi scuipa pe deasupra lanţului de aur, obscen de gros. Mitocani cu limbaj ordinar, lipsit de imaginaţie, în care înjurăturile sunt pe atât de clişeice, pe cât sunt ei lipsiţi de inspiraţie...pentru că şi o înjurătură poate fi punctată minunat, să aibă ceva de spus, să meargă dincolo de colocvial şi să fie "inteligentă" şi, de ce nu, frumoasă.

Deşi a devenit clişeică afirmaţia - "Trăim vremurile lui Caragiale" - avem cel puţin o mostră (sunt destule, dar scot la lumină doar una deocamdată) din limbajul universului caragialesc. Uimirea şi teama picantă a lui Brânzovenescu, în faţa răspunderii civice : "E tare! Prea tare!N-o iscălesc!". Deşi, antipodal vis-a-vis de "prea tare"-le lui Brânzovenescu, expresia e întâlnită la tot pasul, într-o ciorbă cretinoidă de excitări şi dejecţii verbale. Nimic nu mai e frumos, sublim, splendid, minunat...totul e "tare", mă-nţelegi!? Dacă apogeul este atins (şi, inevitabil...dumnealui - apogeul - e atins aproape cu rigurozitate) atunci totul e - "PREA TARE!" E beton armat, e ridicol de mişto, e atât de "tare" dom`le! Nu ne mai simţim bine, ne dislocăm într-un "prea tare" care spune totul. Şi o dată cu aruncarea expresiei în conversaţie, ai făcut economie de timp şi de limbă. Ai aruncat cuvintele la gunoi şi ai ejaculat extatic un "prea tare", fără a te afla în pericolul de a nu fi înţeles.

Cum se determină luarea unei hotărâri definitive? Prin decisivitatea unui fapt sau altuia. Ergo, prin faptul "decisiv". Însă termenul în cauză s-a luat de mână (din prea multă singurătate şi nefiind băgat în seamă decât de cronicile sportive) cu "prea tare"-le din paragraful precedent şi s-au mutat în aceeaşi casă. Căsuţa aia de debilitări infatuate care frizează ridicolul. Aşadar, când "prea tare" nu e la-ndemână, scuipi un "decisiv" şi te-ai aranjat pe moment. Deoarece, "decisiv" consonează cu "prea tare". Toate serile în care te-ai simţit bine sunt "decisive". Tipul/tipa de la doi e "decisiv/ă". Tot ce ne înconjoară e "decisiv".Decisiv pentru ce? Pentru nimic. Sau pentru existenţa lui "prea tare" & co. E orgasmatic, îl iubesc, e "decisiv" "prea tare"-le ăsta al nostru. Iar, la rândul său, "decisiv"-ul e "prea tare", ca să nu existe certuri.

La final, un mic necrolog se cere de la sine. Deoarece, pe nesimţite, a dispărut dintre noi, perechea minunată, tată a mulţi copii, prepoziţia "pe", lăsând pronumele "care" în faţa măcelului lingvistic de pe la noi. "pe" a fost uitat de multă vreme, propoziţii întregi rămânând mutilate fără milă şi fără remuşcări. Domnul "Care" a rămas într-o singurătate pustnică, absurd şi folosit ca o cârpă. Târfă de lux, stând despuiat în faţa tuturor, "care" se lasă abuzat de această pletoră de agramaţi în haine scumpe şi cu shawarma între dinţi. "Pe"-ul nostru de toate zilele e de mult dispărut, înghiţit, aruncat, defecat, înecat în abundenţa schizoidală de idioţenii debitate. Să-l plângem cu toţii, că a fost o prepoziţie demnă.

- va urma -

luni, 24 noiembrie 2008

Ia lista neamule! - partea a 2-a

Că promiteam că vine si partea a doua a listei candidaţilor pătaţi (prim parte aici ) fac uploadul de rigoare cu menţiunea (reiterată) să mergeţi aici http://www.catavencu.ro/lista.html pentru mai multe detalii despre fiecare "pătat" în parte. Enjoy!


Judeţul Argeş

Georgiu Gingăraş (PSD), Adrian Miuţescu (PNL), Dan Dumitru Zamfirescu (PRM), Gheorghe Banzea (PNL), Cristian Boureanu (PD-L), Gheorghe Davidescu (PD-L), Filip Georgescu (PSD) şi Bogdan Niculescu Duvăz (PSD).

Judeţul Bacău

Viorel Hrebenciuc (PSD), Cristian Vintilă (PSD), Vlase Petru Gabriel (PSD), Endre Bereczki (PSD), Constantin Avram (PSD), Iulian Iancu (PSD), Constantin Drăgănuţă (PD-L), Cristian Cucuian (PD-L), Liviu Miroşeanu (PD-L), Tudoriţa Lungu (PD-L), Ionel Palăr (PNL), Ioan Silviu Lefter (PNL), Lucian Ciubotaru (PNL), Silvestru Dogaru (PNL), Tudor Chiuariu (PNL) şi Gabriel Stănică Lupu (PNL).

Judeţul Botoşani

Mircea Dănuţă (PSD), Mihai Axinte (PNL), Florin Turcanu (PNL), Cristian Vasile Achiţei (PD-L) şi Liviu Constantin Conţac (PSD).

Judeţul Brăila

Doru Damian (PSD), Daniela Bartoş (PSD), Viorel Balcan (PSD), Mihai Tudose (PSD), Cristian Rizea (PSD), Tudorel Arbunea (PNG-CD), Gheorghe Puşcaşu (PNG-CD), Adrian Mihail Drăgan (PNG-CD), Diana Tuşa (PNL), Horia Văsioiu (PNL), Eugen Bădălan (PD-L), Costel Turtoi (PRM) şi Valeriu Popa (PRM).

Bucureşti

Emanuel Onoriu (PNG), Virgil Viorel Tudorache (PNG), Horia Culcescu (PNG), George Becali (PNG), Alexandru Ciocîlteu (PD-L), Dănuţ Liga (PD-L), Cătălin Croitoru (PD-L), Elena Udrea (PD-L), Silviu Prigoană (PD-L), Alina Gorghiu (PNL), Bogdan Olteanu (PNL), Ludovic Orban (PNL), Marius Marinescu (PC), Alexandru Fărcaş (PSD+PC), Ovidiu Tiberiu Muşetescu (PSD), Doru Giugula (PSD), Sergiu Andon (PC), Corneliu Ciontu (PC), Aurelia Vasile (PSD) şi Lukács Vilmos (UDMR).

Judeţul Buzău

Adrian Mocanu (PSD), Valeriu Alexandru Ungureanu (PSD), George Ion Tomescu (PNG-CD), Marian Cătălin Predoiu (PNL), Marian Ghiveciu (PSD+PC) şi Cezar Florin Preda (PD-L).

Judeţul Călăraşi

Adela Alexe (PSD), Dumitru Boabeş (PSD), Stelian Fuia (PD-L), Marian Dinulescu (PD-L), Constantin Tudor (PD-L), Vasile Iliuţă (PD-L), Dan Motreanu (PNL), Eugen Nicolăescu (PNL), Nicolae Şerbu (PNŢCD) şi Aurelian Pavelescu (PNŢCD).

Judeţul Constanţa

Antoanela Marinescu (PSD), Manuela Mitrea (PSD), Eduard Martin (PSD), Zanfir Iorguş (PD-L), Laurenţiu Mironescu (PD-L), Gheorghe Dragomir (PNL), Gheorghe Albu (PNL), Constantin Matei (PNL), Andrian Mihei (PNL), Florentin Scaleţchi (PNG-CD) şi Stelian Duţu (independent).

Judeţul Dîmboviţa

Aurel Cucu (PD-L), Jean Popescu (PD-L), Bogdan Cantaragiu (PD-L), Ion Dumitru (PSD), Victor Sanda (PSD), Ion Stan (PSD), Gheorghe Ana (PSD), Sache Neculaescu (PSD), Gabriel Plăiaşu (PNL) şi Maria Cristea (PNL).

Judeţul Galaţi

Florin Costin Pâslaru (PSD), Dan Nica (PSD), Viorel Ştefan (PSD), Bogdan Ciucă (PC), Doruleţ Resmeriţă (PD-L), Mihail Boldea (PD-L), Viorel Cristovici (PNL), Sandu Traian (PNL), Mihai Bucatanschi (PNL), Mihai Manoliu (PNL), Vlad Vladimir Galin Corini (PRM), Dorin Meran (PRM), Marin Costel (PRM), şi Călin Nestor (PRM).

Judeţul Giurgiu

Valentin Adrian Iliescu (PD-L), Victor Boiangiu (PD-L), Dan Pasat (PNL), Daniel Chiţoiu (PNL) şi Dragoş Ujeniuc (PNL).

Judeţul Ialomiţa

Tinel Gheorghe (PD-L) şi Dan Mircea Popescu (PSD).

Judeţul Iaşi

Petru Movilă (PD-L), Dan Cârlan (PD-L), Daniel Oajdea (PD-L), Mugurel Cozmanciuc (PNL), Cristian Adomniţei (PNL), Relu Fenechiu (PNL), Camelia Gavrilă (PNL), Traian Dobre (PNL), Cristian Nechifor (PSD), Doru Tompea (PSD), Anghel Stanciu (PSD) şi Neculai Răţoi (PSD).

Judeţul Ilfov

Gheorghe Neţoiu (PSD+PC), Gabriel Oprea (PSD) şi Ninel Peia (PSD+PC).

Judeţul Neamţ

Culiţă Tărîţă (PSD), Ioan Munteanu (PSD), Iulian Ţocu (PSD), Dorinel Ursărescu (PNL), Şerban-Cezar Strătilă (PNL), Gheorghe Popescu (PNL) şi Stelian Ghiţă (PD-L).

Judeţul Prahova

Marian Săniuţă (PSD), Horaţiu Zăgan (PSD), Mircea Grigore (PSD), Adrian Năstase (PSD), Emil Calotă (PSD), Radu Oprea (PSD), Ionuţ Ionescu (PSD), Gabriel Hornoiu (PD-L), Florin Anghel (PD-L), Nicolae Alexandri (PNL) şi Iulian Teodorescu (PNL).

Judeţul Suceava

Mircea Druc (PD-L), Ioan Stan (PSD), Eugen Bejinariu (PSD), Titi Petre (PSD), Petru Tărniceru (PSD), Philip Rozopol (PNL), Alexandru Băişanu (PNL), Brînduşel Nichitean (PNL) şi Cezar Ioja (PNL).

Judeţul Tulcea

Paul Cononov (PNL), Horia Teodorescu (PSD), Dumitru Enache (PD-L), Marian Avram (PD-L), Mihai Stroe (PD-L), Octavian Marius Popa (PNL) şi Gheorghe Turlică (PNG-CD).

Judeţul Teleorman

Ioan Codruţ Şereş (PC), Nicolae Bănicioiu (PSD) şi Robert Sorin Negoiţă (PSD).

Judeţul Timiş

Horia Cristian (PNL), Gheorghe Ciobanu (PD-L), Petru Andea (PSD), Iosif Oncu (PSD) şi Ionel Patrichi (PNL).

Judeţul Vaslui

Victor Cristea (PSD) şi Dan Marian (PNL).

Judeţul Vrancea

Nicolae Latcan (PNL), Răzvan Mustea-Şerban (PD-L), Anghel Tîlvăr (PSD), Mugurel Cosmin Mălureanu (PD-L), Nini Săpunaru (PNL), Eugen Ciorici (PNL), Laurenţiu Dumitrache (PD-L), Alin Trăsculescu (PD-L), Cătălin Vrabie (PSD), Cătălin Vrabie (PSD) şi George Băeşu (PSD) .

Diaspora

Vasile Dănuţ Ungureanu (PSD), Ioan Biriş (PSD), Mihăiţă Calimente (PNL), Gheorghe Feies (PD-L), Nicoară Creţ (PRM) şi Alexandru Tiberiu Dekany (PNL).

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Cache


Probabil unul dintre cele mai complete filme din ultimii ani, „Caché”-ul lui Michael Haneke reuşeşte ceea ce nu s-a mai reuşit de multă vreme: să fie „artă cinematografică”.

Născut pe 23 martie 1942 la Munchen, crescut şi educat în Austria, unde a studiat psihologia şi filosofia, Michael Haneke se distanţează mult de cinematograful post-modern. Nimic nu este pus întâmplător, totul este visceral (nefiind însă „ciorba” conceptuală ilustrată în ultimii ani de Greenaway) iar imaginea nu îţi insuflă empatie.

Să intri îl lumea din „Caché” înseamnă să intri într-o lume care porneşte de la imagine, se construieşte pe imagine şi se termină prin imagine. Practic e o curgere vizuală ce porneşte de la genericul de început şi se sfârşeşte, scurgându-se la fel de estetic, prin genericul final. Cadrul de început (un soi de Godard reeditat): o stradă din Paris filmată fix, banal şi fără nici o intervenţie de nici un fel. Apoi imaginea face un „rewind” şi realizezi că de fapt te afli într-o înregistrare şi priveşti prin ochii altcuiva. Şi de aici Haneke demonstrează „puterea” cinematografului. Timpul este irelevant, poate fi manipulat, iar „ochiul” cinematografic poate pendula între obiectivitate şi subiectivitate. Astfel că de multe ori te vezi pus în imposibilitatea de a şti prin ochii cui priveşti: prin ai tăi sau prin cei al voyeurului, cel care spionează discret şi imperceptibil.

Story-ul: un cuplu de intelectuali (Daniel Auteuil şi Juliette Binoche - excelenţi) se trezesc cu o suită de casete video la uşă în care sunt filmaţi în banalitatea existenţei lor cotidiene. Astfel cei doi sunt aruncaţi într-o paranoia imaginară, fără cale de ieşire sau de rezolvare. De ce? Pentru că Haneke nu dă explicaţii. El pune întrebări şi manipulează. Nu îi pasă de empatie sau de elucidări. E nemilos şi un „control freak”. Iar dincolo de orice, îi place să şocheze (prin imagine).

„Caché” e mai mult decât orice „Cinema-şcoală”. Haneke ne demonstrează cum ne-am transformat, gradual, în dictonul „eşti ceea ce vezi”. Pentru că imaginea apasă, doare şi chiar ucide. Planurile fixe te aruncă în angoase alături de cei doi „supravegheaţi”. Probabil unul dintre puţinele filme în care doar imaginea, de una singură, înspăimântă prin ceea ce simbolizează şi prin suveranitatea ei. O analiză excelentă a paranoiei şi a posibilităţii de declanşare a ei.Mai mult, Haneke pune degetul pe rană şi întreabă(prin simboluri): suntem privitori sau suntem priviţi?

Una peste alta, „Caché” este unul dintre cele mai bune filme de la Jean Luc Godard sau Antonioni încoace. Inteligent, dur, estetic, înfricoşător, fermecător. Recomand tare!


publicat pe mayra.ro

vineri, 14 noiembrie 2008

Lista candidaţilor pătaţi era s-o păţească

Academia Caţavencu de săptămâna asta a publicat lista candidaţilor la uninominale ce au un CV cel puţin dubios, dacă nu putred de-a binelea...Faptul că trăim unde trăim, în ţara în care se astupă gura cu bocancul comunist, nu mai e un secret...Caţavencii au pornit cu listele candidaţilor pentru Camera Deputaţilor din partea de vest a României, în numerele următoare urmând să apară şi restul...dar (repet obsesiv ca să intre bine la cap) trăim în România, un sat preponderent comunist, aflat în zodia lui Secu...astfel, în ziua apariţiei ziarului pe la chioşcuri, "băieţii cu ochi albaştrii" au cumpărat tot tirajul de prin Timişoara şi Cluj (amuzant e că lista din Timişoara a fost uitată de Caţavenci prin vreun sertar, dar urmează să apară), iar în ţară se găseşte foarte greu...nu e prima dată când nenii ăştia ce ar trebui să înfunde puşcăriile cumpără "Caţavencu" nu cu bucata, ci cu tirajul...
Şi pentru că de aici nu mai pot să cumpere nimic, în continuare, urmează lista, în variantă scurtă, doar cu numele...pentru detalii despre fiecare şi alte informaţii :

aici - http://www.catavencu.ro/lista.html sau aici - http://www.catavencu.ro

Judeţul Alba

Teodor Atanasiu (PNL), Vasile Emilian Cutean (PSD), Nicolae Popa (PNL), Radu Eugeniu Coclici (PSD) şi Cosmin Covaciu (PNL).

Judeţul Arad

Vasile Dănuţ Ungureanu (PSD), Ioan Biriş (PSD), Mihăiţă Calimente (PNL), Gheorghe Feies (PD-L), Nicoară Creţ (PRM) şi Alexandru Tiberiu Dekany (PNL).

Judeţul Bihor

Lakatos Peter (UDMR), Ştefan Seremi (PD-L), Mihai Bar (PSD), Gheorghe Sârb (PD-L), Mircea Matei (PD-L), Gheorghe Sârb (PD-L) şi Octavian Bot (PD-L).

Judeţul Bistriţa Năsăud

Ioan Nelu Botiş (PD-L), Ioan Turc (PNL), Ioan Aurel Rus (PRM) şi Ioan Oltean (PD-L).

Judeţul Braşov

Cristian Stănescu (PRM), Ioan Barbuti (PSD), Constantin Niţă (PSD), Ion Gonţea (PD-L), Attila Kovacs (UDMR), Ioan Adam (PSD) şi Ioan Dumitru Puchianu(PNL).

Judeţul Caraş Severin

Ilie Mustăcilă (PSD), Romulus Marius Damian (PSD), Romulus Marius Damian (PSD), Ioan Tabugan (PNL), Eremia Breşneni (PNG-CD), Marius Iriza (PRM), Ilie Cristescu (PNG-CD), Ioan Ion (PD-L) şi Valentin Rusu (PD-L).

Judeţul Cluj

Adrian Gurzău (PD-L), Boros Janos (UDMR), Vasile Filip Soporan (PSD), Daniel Buda (PD-L), Petru Călian (PD-L), Avram-Marius Gal (PNL), Minodora Luca (PD-L), Dan Brudaşcu (PRM) şi Teodor Pop Puşcaş (PSD).

Judeţul Dolj

Mihai Lupoi (PNL), Stelian Voinea (PD-L), Maria Schütz (PSD), Gheorghe Daniliuc (PNG-CD), Victor Odolbaşa (PNG-CD), Constantin Dily Şerbănoiu (PRM), Valeriu Zgonea (PSD), Ion Călin (PSD), Mihai Voicu (PNL), Petre Petrescu (PSD) şi Viorel Lis (PRM).

Judeţul Gorj

Scarlat Iriza (PSD), Mugurel Surupăceanu (PSD), Severus Constantin Militaru (PD-L), Victor Ponta (PSD), Eugen Vîlceanu (PSD), Vasile Popeangă (PSD), Adrian Gorun (PD-L), Mihai Cosmin Popescu (PD-L), Marcu Tudor (PRM), Corneliu Vişoianu (PD-L), Pantelimon Manta (PNL), Gheorghe Mitescu (PD-L), Matei Nădrag (PNL) şi Dan Ilie Morega (PNL).

Judeţele Harghita şi Covasna

Hodgyai Geza - deputat UDMR, Borbely Laszlo - deputat UDMR, Kelemen Hunor - deputat UDMR, Verestoy Attila - senator UDMR şi alte concentrări ale proprietăţii UDMR şi ale administraţiei locale asupra mass media de limbă maghiară. Devine clar de ce nu răzbesc în presă informaţii critice despre candidaţii UDMR din cele două judeţe.

Judeţul Hunedoara

Tiberiu-Ioan Balint (PNL), Mihail Nicolae Rudeanu (PSD+PC), Ioan Timiş (PNL) şi Cornel Cristian Resmeriţă (PSD+PC).

Judeţul Maramureş

Nicolae Bud (PD-L), Gheorghe Zoicaş (PSD), Vasile Bodnar (PD-L), Alexandru Cosma (PSD), Cătălin Cherecheş (PSD), Emil Ambruş (PNG-CD), Augustin Chira (PPPS) şi Dumitru Morhan

Judeţul Mehedinţi

Mihai Demian (PSD), Tudor Paul (PNL), Doiniţa Mariana Chircu (PD-L), Vasile Burcu (PRM), Cristian Cazanacli (independent) şi Eugen Nicolicea (PSD).

Judeţul Mureş

Valentin Precup (PSD+PC), Borbely Laszlo (UDMR), Alexandru Petru Frătean (PSD+PC), Ştefan Someşan (PSD+PC), Teodor Giurgea (PD-L), Doru Oprişcan (PD-L), Ovidiu Vasu (PD-L), Vasile Cornea (PD-L), Niculae Havrileţ (PNL), Ciprian Dobre (PNL) şi Adrian Gherca (PNL).

Judeţul Olt

Renică Diaconescu (PSD+PC), Marin Bobeş (PSD), Valeriu Andrei Steriu (PSD+PC), Gigel Sorinel Ştirbu (PNL), Mircea Dumitru Gheorghe Coşea (PD-L), Marin Ionică (PD-L) şi Dumitru Dragomir (PRM).

Judeţul Satu Mare

Filonaş Chiş (PSD+PC), Ionel Ciunt (PSD+PC), Petru Buboi (PNG-CD), Gheorghe Mirel Talos (PNL) şi Stan Petru (PRM).

Judeţul Sibiu

Ioan Cindrea (PSD+PC), Mircea Vasile Cazan (PNL), Mircea Silvestru Lup (PSD+PC), Ilie Stoica (PNL), Eugen Mitea (PNL) şi Alexandru Tomaşevschi (Partidul Verde).

Judeţul Vîlcea

Cătălin Harnagea (PNL), Ion Nicolae (PNL), Svetlana Preoteasa (PNL), Sorin Ghiţă (PSD), Vasile Bleotu (PSD), Sorin Zamfirescu (PD-L), Dumitru Stancu (PD-L), George Brânzan (PD-L), Dumitru Avram (PRM), Tiberiu Vladislav (PRM) şi Adrian Sandu (PNG-CD).


Ăştia ne sunt...uitaţi-vă urât la ei şi mai ales NU-I VOTAŢI!!!

(va urma)

joi, 13 noiembrie 2008

Viaţa la ţară....

A înnebunit lupul.De ceva vreme numai mărire salarială visez. Ăia vor, ăialalţi iarăşi vor, toată lumea vrea salariu mare.De ce? Uite aşa...că aşa vrea muşchiul lor...pentru că-s la fel de incompetenţi ca înainte...că...DE AIA!! Dar s-o iau gradual.

Geneză...După ce ăi mai mari ai ţării au dat cu ditamai bâtoiu în băltoacă şi într-un mega exces de zel şi de imagine au votat mărirea salariilor profesorilor cu 50%...satul ăsta numit România s-a transformat, treptat, în cea mai bună şcoală a absurdului...Băse s-a spălat rapid pe mâini, guvernanţii au băgat rapid o ordonanţă de urgenţă prin care blocau legea proaspăt adoptată, sindicaliştii (ăia nostalgici după comunism, ce activau cu mare drag sub tutela lui Secu) au ieşit în stradă...şi tot aşa...Nu ştiu dacă l-aţi văzut pe Tăriceanu încercând, cu un efort supra-omenesc, să le explice profesorilor (cunoscuţi de oamenii cu pretenţii drept acea pătură socială menită să formeze mentalităţile viitoare şi/sau "tagma intelectualilor"- şi, după acest "nume de cod", uitaţi-vă la televizor cât sunt de oligofreni) că NU SUNT BANI...imaginea e ca desprinsă din Kafka...sau, mai lumesc, parcă vezi un om ce încearcă să-i explice unui copil că nu mai sunt bani pentru dulciuri, că tata şi-a luat maşină nouă (în cazul lui Tăriceanu drumuri şi autostrăzi noi)...în mintea copilului acest lucru este de neconceput, banii vin de la barză şi nu au o valoare reală...şi dă-i şi urlă şi ţipă şi tăvăleşte-te pe jos într-un acces de isterie infantilă ca la carte...Şi acum să intrăm un pic în tărâmul absurdului...Curtea Constituţională a votat că ordonanţa de urgenţă şi blocarea legii ce mărea salariile profesorilor este neconstituţională...însă, între timp, Tăriceanu şi ai lui au băgat o altă ordonanţă de urgenţă ce măreşte salariile ălora cu 28%...însă, conform deciziei C.C. blocarea legii este neconstituţională, ergo şi această mărire de 28% este neconstituţională...totul e neconstituţional...vrei puşcărie pentru parlamentarii şi preoţii ce au turnat şi au fost târfele securităţii...e neconstituţional...vrei o îngheţată...e neconstituţional....Bine băi animalilor (aici e vorba de profesorii-animali)...vreţi salarii mari...da elevii şi studenţii sunt, din generaţie în generaţie, tot mai inculţi, voi luaţi note din ce în ce mai mici la examenele de titularizare, ca să nu mai vorbesc că ideea voastră şi spiritul didactic se reduce la a dicta mecanic materiale luate de pe internet şi contact cât mai redus cu intelectul elevului....da, totuşi, sunteţi neîndreptăţiţi şi...VREŢI SALARII MARI!!!Că...ce muşchiu vostru...

Pentru cei ce merg cu drag la poştă, la oficii de orice fel aflate sub tutela statului român...pentru ei, următoarea veste....funcţionarii publici...surpriză...VOR SALARII MAI MARI!!! Da da, ăia de te întâmpină cu scârbă, de-ţi vorbesc la sictir, de îţi provoacă gânduri de ucigaş...ei..vor salarii mari...că e greu maică să faci pe scârboşenia...că să fi avortat pe lume nu e floare la ureche...că...din nou...ce muşchiul lor....

Acum, atenţiune, infractorilor deosebit de periculoşi care sunteţi...ŞI poliţiştii cer salarii mai mari cu 10%...altfel..ameninţă cu blocarea alegerilor...deci, cum se spune, cum ar veni, incidenţa neuronului cu retinoida gânditoare din materia vâscoasă ce ţine loc de creier în craniul din capul purtător de păr şi caschetă, vrea desfătare remunerată cu 10% mai mult...că deh...nu se fac de râs peste tot, nu încalcă legi mai a naibii ca infractorii deosebit de periculoşi...sunt neîndreptăţiţi...Băi animalilor nr.2...păi după ce singurul interes la voi nu e, ca în orice ţară civilizată "to serve and protect" ci "to be served and protected" şi vă bateţi joc de toţi şi de toate...sunteţi neîndreptăţiţi...sărăcuţii...da aveţi grijă să nu fiţi şi neconstituţionali...că se poartă...

Şi, la final de rânduri, cei mai mari turnători şi "făcători" de rău...da...preoţii ortodocşi, ăia cu vile şi Merţane în curte...ei...ia ghiciţi ce vor...nu, nu viaţă veşnică şi "împărăţia lui Dumnezeu", nu să citească Filocalia sau pe Ţuţea...ci...supriză...VOR SALARII MAI MARI!!! Ei şi aici vine surpriza...guvernul a anunţat că va aproba creşterea cu 25% a salariilor acestora...şi aici nu e vina lor...dacă pe vremea lui Secu preoţii i-au ajutat şi au băgat la puşcărie mai mulţi oameni decât oricine altcineva...acum, Guvernanţii (a se citi repetitiv Secu) îi ajută la rândul lor...Ghiara spală laba pătată de pe funduleţul copiilor...şi aşa stăm într-un cerc mefistofelic, gânditori, bucuroşi nevoie mare că ne-am născut în ţara asta...şi vina o avem numai noi...pentru că...făcând un demers logic...îţi dai seama că "poporul" e la fel de idiot ca şi ei...şi...VREA SALARII MAI MARI FĂRĂ SĂ LE MERITE!!!

marți, 11 noiembrie 2008

The Velvet Underground - Oh! Sweet Nuthin'

Back la butoane cu o piesă dragă mie. Pentru cunoscători :-)

marți, 4 martie 2008

"Jurnalim măria ta".....un contra-editorial de soi

Suntem un popor tare inventiv. Atât de inventiv încât răstălmăcim orice şi îi dăm acea expresie care convine scopurilor noastre imediate. Iar ca să fiu „mai precis” (cum duios ne grăieşte acea văcuţă cretinuţă, Fulga) se pare că am luat conceptul de „libertate de exprimare” şi l-am adaptat după cum ne-a dictat tărtăcuţa noastră imbecilă (a lor – aşa mă disculp şi eu o leacă – am dreptul că dacă nu înseamnă că îmi îngrădiţi „libertatea de exprimare”).

Dar hai să o iau concret. Mass-media devine, încet, locul unde toată lumea îşi dă cu părerea iar apoi, unde e populaţie mai multă, se recomandă cu emfază drept „jurnalist”. Iar spaţiul propice pentru desfăşurarea acestora este, cum altfel, internetul. Şi avem (titlu pompos) situl roon.ro (altfel spus – România Online – ferească sfântu), patronat de grupul Inform Media. Sit ce se vrea un soi de ziar online cu ştiri câte şi mai câte. Are o groază de sub-situri mai mici, fiecare cu judeţul din dotare. Dacă stai să citeşti pe acolo, îţi dai seama că e un soi de ProTv, varianta scrisă, cu relatări despre crime şi accidente şi chestiuni de astea de „interes public”. Adevăraţi formatori de opinii, nu profani cum am mai văzut eu pe la BBC.

Huon.ro este portalul judeţului Hunedoara (aşa mistic sună portal că mă trec fiorii). Care relatează ştiri din teren.Cum ar veni – sunt ochii şi urechile dumneavoastră, ca sentimentul de bârfă să nu vă părăsească nici în confortul deplin al fotoliului din faţa monitorului. Săptămâna trecută a avut loc un accident urât (de ăla cu organe afectate şi toate chestiunile de rigoare). Accident în care un băiat de 19 ani a murit. Până aici relatarea au făcut-o cu obiectivitatea de care dau dovadă jurnaliştii ăia mai "meseriaşi". Apoi, că au văzut cum se poartă pe la OTV, au tranformat tot accidentul respectiv într-un serial „elodian”. Cu ştiri inventate şi iz de conspiraţie. Şi-au pus în piept titulatura de jurnalişti de ivestigaţie (sic!) şi au plecat pe teren să adune.....ceva. Tărtăcuţa ce le sta discret pe umeri ca să nu-i plouă în gât, nu i-a prea ajutat să descopere adevărul ce stă în spatele lucrurilor (nah că o iau şi eu pe alte cărări, futui conspiraţiile din ţara asta). Reformulez: nu au găsit nimic interesant de redactat şi au început să fabuleze, după cum au învăţat de la Marele Maestru, Dan Diaconescu. Astfel a apărut un serial (purtând un titlu „greu”: „anchetă”) din care îşi scotea capul timidă, o conspiraţie de zile mari. Acuzaţi: copii de 19-20 de ani. Faptele: ilegalităţi de zile mari, unele adevărate, altele nu. Articolele: titluri pompoase, conţinut iluzoriu în care abundă expresiile : „se pare”, „poate” ş.a.m.d. Reacţii multe. Situl a devenit un soi de forum în care toată lumea se ceartă cu toată lumea, se înjură şi se dă cu părerea. Trafic mare, scop atins.

Băi animalilor de redactori: 1. Un articol de investigaţie se compune din nişte elemente clare şi cam ar trebui să fie bine documentat ca să poarte titulatura respectivă; 2. Trebuie să aveţi cel puţin 3 surse (există şi un cod deontologic şi nişte reguli bine definite); 3. Intruziunea în viaţa privată nu e doar imorală, e şi ilegală; 4. Semnaţi-vă articolele ca să ştie şi lumile cine sunt cei mai de soi jurnalişti ai ţării, ce promovează valori de alea adevărate, nu chestiuni imbecile cum fac ziarele serioase.

Se pare că grupul Inform Media a găsit reţeta succesului. După ce a dat lovitura pe piaţa românească cu ziarele de anunţuri (PubliTim ar fi un exemplu), a luat-o şi pe cărarea senzaţionalismului. Numai că, deşi senzaţionalismul se vinde a dracu de bine, mai are neajunsul că poate cădea în imoralisme şi ilegalităţi. Nu de alea mari, cum fac ăia „profesioniştii” din guvernare, ci de astea micuţe, dar care lovesc nişte bieţi copii, a căror singur neajuns e că ascultă manele şi nu au un sistem de valori mai bun. Însă aşa au învăţat de pe „Taraf” şi „AcasăTV” (şi cei de acol se recomandă drept jurnalişti....prietenii ştiu de ce). Şi, în continuare, învaţă de la cei mai de frunte redactori/jurnalişti/ziarişti..... ai ţării, oamenii care trec prin pericole extreme, ca să vă aducă bârfa în casă: ăia din spatele (că nu le găseşti numele nici în secţiunea "redacţia" de pe sit) articolelor de pe Huon.ro.

Şi ca să parafrazez un personaj din „Balanţa” al lui Pintilie (un pic adaptat la nevoile mele imediate, că mi-s inventiv): „Ăl mai prost om din lume e [jurnalistul care nu ştie ce face], hăhăhăhă.....”.

miercuri, 27 februarie 2008

luni, 18 februarie 2008

Noi munceşte, nu gândeşte!

„Hai sictir băi românaşilor! Că dacă tot am oprit deconspirarea foştilor securişti, vă îngropăm şi istoria recentă, ca să nu vă mai aud pliscul cum că s-au comis atrocităţi!”. Nu e o declaraţie făcută de vreun parlamentar sau judecător. Nu că nu asta ar gândi, dar n-au coaie să o spună verde în faţă....e doar transpunerea în cuvinte a unei acţiuni atât de imbecilă, încât îţi vine să construieşti nişte lagăre unde să-i torturezi pe toţi parlamentarii şi judecătorii din România.

Acţiunea de care spuneam e semnalată de „Academia Caţavencu” (culmea, nu am văzut pe nici un post de televiziune sau în vreun cotidian cu tiraj mare ştirea asta – poate am ratat-o)...Despre ce e vorba? Păi floare la ureche. Nişte oameni s-au trezit de dimineaţă şi şi-au spus: „hai să ne mai batem un pic joc de ăia de s-au bătut cu cei pe care îi pupam cu gura plină de bale în fund!”. Şi au hotărât să demoleze fosta puşcărie unde s-a desfăşurat „Experimentul Piteşti” şi să construiască în loc un bloc de locuinţe.

Excavatoarele au fost aduse, clădirea dărâmată şi săpăturile au început. În bălăngăneala tipic comunistă, excavatorul dă la un moment dat de nişte oase. Nu-i pasă şi îşi continuă mişcarea spasmodică. Nişte oameni intervin. Nu orice oameni, ci foşti deţinuţi politici ce au fost închişi în puşcăria Piteşti. Oameni ce şi-au văzut colegii de celulă torturaţi şi omorâţi. Ce au suferit şi au scris istorii. Nu îşi pot imagina că aşa ceva este posibil şi protestează oprind bălăngăneala flască a excavatorului.

Intră în scenă un procuror (Sandu Matache) care îi alungă pe foştii deţinuţi. Iar apoi face ce ştie mai bine: încalcă legea. Aşa l-au învăţat iubiţii săi conducători din umbră. Dar să nu-mi pierd ideea: întocmeşte un proces verbal care nu a fost semnat nici de un specialist criminalist, nici de un martor, conform legii pe care a învăţat-o la şcoală. Verdictul: nu sunt oseminte de omeni ucişi în bătaie de şefii procurorului, ci oseminte de vită!!! Iar actele fiind întocmite, excavatorul îşi continuă marşul spre distrugerea greţoasă a unuia dintre monumentele suferinţei omeneşti.

Eu unu’ nu mai concluzionez....las la aprecierea fiecăruia. Cert e că mai avem un pic şi probabil vom face o implozie de atâta bătaie de joc şi tupeu imbecil. Şi riscăm să dispărem.

vineri, 15 februarie 2008

Aceste chestiuni ne doare

Începând într-o notă mai generală, eu m-am cam săturat de ce se întâmplă în politichia asta a noastră. Şi dacă deja, de la văzul acestui termen - „politichie” (care e, de fapt, termenul „politică” spus mai cu haz ca să par inteligent) vă vine să abandonaţi această umilă postare, vă avertizez că nu e chestia aia despre care învăţaţi încă de la şcoală să vă feriţi. Ci, vrând nevrând, tot ce mişcă în ţara asta, râul, ramul (cunoscute ca: statut social, nivel de trai ş.a.m.d. – au mai mulţi corespondenţi) se raportează în mod direct la politichie – adicătelea ce fac ăi mai mari aleşi ai noştrii pentru a ne uşura trecerea superficială prin viaţă.

Dar dacă stai să priveşti, ca un biet spectator de ştiri (plus declaraţii) cu şi despre aleşi, realizezi că ai văzut tot ceea ce se întâmplă acum între retarzii noştrii guvernanţi în curtea şcolii, în clasele primare. La doza de certuri infantile dintre ei (adicătelea arătatul cu degetul, pâra, scosul limbii, scuipatul etc.) se adaugă şi o doză de nesimţire şi tupeu care duc dincolo de limitele grotescului. Mai mult (la antipodul guvernării Năstase, unde „şmenurile” se făceau cât de cât ascuns) totul se face pe faţă, cât mai public posibil şi (neapărat) cu zâmbetul pe buze (adicătelea un fel de „dacă muşchii mei vrea, ce mă interesează pe mine – omul-ce-doarme-şi-se-îmbogăţeşte-din-banii-voştrii de nemulţumirile tale?”). Exemple sunt cu duiumul. Paradoxal e că toată lumea ştie de ele, presa urlă şi sare la gâtul lor, dar ABSOLUT NIMIC nu se schimbă. Se vorbeşte aşa, bătrâneşte, o zi, două despre subiect şi gata, s-a epuizat... că deh, creierul românaşului nu poate cumula atât de multe măgării într-un interval de timp atât de scurt şi nici nu poate pune în balanţă care „doare” mai tare...aşadar se trece repede peste.

Păi nu s-a uitat extrem de repede de scandalul idiotului cu aspect porcin Vadim Tudor care (un gest mai imoral şi mai condamnabil nici că se putea) a încercat să distrugă (şi în mare măsură a şi reuşit) prima condamnare publică a comunismului, făcută de un şef de stat din fostul bloc comunist? S-a uitat repede şi s-a trecut peste subiect cu o uşurinţă remarcabilă. Iar Vadim a rămas tot acolo... nu l-a dat nimeni afară din parlament, nu l-a pus nimeni la zid... şi câte alte cele se puteau face.

S-a uitat repede şi de scandalul iscat odată cu demiterea celui mai competent ministru al Justiţiei din istoria României noastre: Monica Macovei. Povestea o ştim cu toţii (pentru cine nu o ştie): în momentul în care a început să taie în carne vie de parlamentar corupt fost turnător/activist...au încolţit-o cu o groază de rahaturi şi au demis-o. Culmea...motivele erau de nivelul grădiniţei, cearta era cretinoidă, şi nici măcar o chestiune cât de mică, care să fie plauzibilă, nu s-a strecurat în discuţiune. Pe scurt...aşa a vrut aia a lor (organ de copulaţie şi micţiune, mult mai cunoscut drept „pulă”) şi au dat curs dorinţei. Fără nici o urmă de remuşcare că au făcut un act imoral şi imbecil şi că ne-au mai dus cu câţiva ani în urmă.

Nu dau toate exemplele (pe care, dacă am sta să le analizăm, am mai începe o revoluţie) pentru că ar ieşi un volum de câteva mii de pagini.

Aşadar să revin la ceea ce mă „zgâria” când am pornit cu acest post. Nu e nimic senzaţional. (Nu sunt nici OTV-ul şi nici ProTv-ul.) E doar o nouă măgărie făcută cu un tupeu obscen de nenii ăia ce stau comod pe banii voştrii. Ei au decis, printr-un proces fantastic de interpretare a legii, că existenţa CNSAS-ului (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) este neconstituţională. Cu această hotărâre au mers la Curtea Constituţională, care (fiind compusă din foşti activişti, cu plăceri d-alea supreme: tortură, bătaie, dat în gât etc.) a susţinut desfiinţarea CNSAS-ului. Adicătelea, într-un soi de traducere: ce vă pasă vouă ce trecut negru avem noi? Ce vă pasă că am omorât şi am torturat? Ce contează că desfiinţăm singura instituţie care merită (în acest moment) să existe şi să funcţioneze? Dacă muşchii noştrii cere, facem ce vrem cu ţara asta!!!

Aşa că...de ce să plece acolo unde le e locul – puşcărie – lichele ce ne sfidează de 18 ani încoace? Mai bine şed acolo sus, făcând o groază de bani, omorând şi torturând în continuare – de data asta bunul simţ. Iar noi privim ceea ce se întâmplă ca nişte spectatori cuminţi în faţa unui circ grobian. Nu acţionăm, că nu avem ce face. Sau poate că avem! Dar din păcate, la noi termenii de „opinie publică” şi „electorat” există doar la nivel teoretic. Ca să nu mai zic de termenul „popor”. Nu se simte nici un moment existenţa acestora. Suflarea lor fierbinte în ceafa de parlamentar. Nu ies oameni în stradă, nu se face scandal. Stăm cuminţi şi ne acceptăm soarta. Ne preocupăm de alte căcaturi care, din păcate, nu mai sunt rezolvabile decât de specialişti (vezi trendul nou : „îngrijorarea faţă de mediu”). Iar ceea ce ar trebui să ne doară, doar ne gâdilă. Şi îmi dau seama că am fost dresaţi bine de cei 45 de ani de comunism! Şi suntem dresaţi în continuare de aceiaşi comunişti. Dar poate că (din cauză că nu existăm ca „popor”) suntem prea ignoranţi să ne dăm seama! Şi, la rândul nostru, ne batem joc de munca şi de suferinţele unor oameni care şi-au dat seama de unele chestii: Monica Lovinescu, Eginald Schlattner, Adriana Georgescu şi mulţi alţii (unii chiar rămaşi anonimi).

miercuri, 23 ianuarie 2008

Adunate...3

Tot de la Emil Brumaru
"....să-i încropesc manele savante...dotate...(Mama mia/Îţi pute bijuteria...Vino sâmbătă la bal/Să te pipăi bestial...)"

duminică, 20 ianuarie 2008

The Modern Man-- George Carlin

Adicătelea suntem un amalgam de cuvinte postmoderne lipsite de esenţă. Existăm, dar nu prea existăm. Love George Carlin.

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Senzaţional!!! (un soi de antireclamă)

La recomandarea unui prieten, am intrat pe cel mai nou sit (da, Sveti, sit !) din trustul, arhi-trustul, mega-trustul, uber-trustul, Media Pro – Conquiztador.ro. Un joc de cultură generală în care tre să cucereşti sistematic harta ţărişoarei noastre dragi, răspunzând la întrebări de alea puternice frate (cu moli, cu atomi, cu suprafeţe, cu unităţi de măsură, cu domnitori şi spioni celebrii, filosofi şi regizori). Câştigi galbeni şi ranguri de tot soiul. Poţi licita laptopuri şi cerceii Andreei Esca...ăsta...alte gadgeturi.

Se pare că trustul ăsta specializat în abuzuri şi violări de toate nuanţele (hai că dau niscaiva exemple: de domiciliu, a intimităţii, sentimentale şi a bunului simţ) nu mai au limite în goana după „rating”. Şi totuşi sunt şi ei un soi de OTV mai mare. Salarii mai mari, nu au apartament, au bloc, Mercedes în loc de Logan, spectatori idioţi dar sadici, nu prostovani catatonici şi Andreea Esca & company în loc de Dan Diaconescu. Iar subiectele sunt aceleaşi, doar un pic cosmetizate. Par example: pe situl sus-numit, în timpul jocului, îţi apare afişat un banner pe care se derulează următoarele anunţuri: o declaraţie a lui Cioacă (moarte lui!) în care se precizează: „Dacă nu mă arestează, vin la videochat pe ProTv.ro” şi, dacă tot ajungi pe video-chatul ăla ai şansa să discuţi cu Ogică (anunţ ce apare tot în bannerul vinovat), celebrul Nostradamus postmodern, ce vede numere de lotto şi e vînat de televiziunile cretinoide.

Bunul simţ şi limitarea prostiei sunt două noţiuni total necunoscute pentru trustul aista idiot. Şi să nu uit, întrebările de pe conquiztador.ro sunt trimise de către „audienţă”. Aşa că, în spiritul Pro(st)Tv-ului, am şi eu nişte propuneri: „Care este presiunea p exercitată de falangele ciobanului din comuna bihoreană, asupra gâtului concubinei ucise?”; „Cât este x, unde x este egal cu numărul de lovituri de cuţit aplicate sistematic nevestei prinse de către soţ în pat cu amantul?” sau „Câţi litri a sângerat până să moară, minora violată şi bătută crunt, găsită în scara unui bloc din Alba Iulia?”. Şi că tot nu mai e Crăciunul, includ şi una mai specială: „ Care este timpul t, în care toată populaţia trustului MediaPro va face blenoragie şi va muri?” – să aibă şi Coelho subiect pentru următorul roman inspirat din caz real!!!

joi, 17 ianuarie 2008

Ştirile de la ora fatidică

Ştiri frânate (breaking news)...un bărbat a strangulat o scârboşenie din Cluj. Se pare că acel mitic calm ardelenesc a clacat în faţa prostiei etalate de scârboşeniile de la Poşta Română. Mai mult, (că deh românul nu e doar poet ci şi poetic),acesta a zidit-o pe scârboşenia respectivă, spre ciuda lui Manole şi a dramei psihanalitice trăită de acesta. Probabil că acum scârboşenia a ajuns la ghişeul unde se primesc colete din Rai, cu poze în care îngerii fac plajă alături de „vedete” gen Ghandi. Iar scârboşenia ascultă melodii duioase, de spart timpanele, compuse de minunata artistă Oana Zăvoranu, în timp ce diavolii o biciuiesc întru eternitate. În sfârşit s-a făcut dreptate!!!

P.S.: Andreea Esca & company numeau scârboşenia cu un termen a la Pruteanu: poştăriţă...hai că ştiam de poştar, dar chiar poştăriţă nu am mai auzit:-)). Aştept reinventarea limbii române de către trustul Media Pro şi cât mai multe spoturi cu Coelho în rol principal. Andreea!?