Anul acesta am jubilat alături de Cristian Mungiu şi alături de cinematografia românească. Cannes-ul a acordat filmului românesc două din cele mai distinse premii: "Palme D'or" pentru "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" al lui Mungiu şi "Un Certain Regard" pentru "California Dreaming" al regretatului Cristian Nemescu.
Presa din toată lumea s-a întrecut în articole elogioase la adresa românilor, iar criticii ne-au îmbrăţişat ocrotitor.
Reacţia în ţară? După bucurii, la câteva zile, în presă, apare următoarea chestiune: "Cristian Mungiu acuzat de plagiat". Păi de ce să ne bucurăm la nesfârşit? De ce dracu să ne bucurăm de bucuria celuilalt? Hai să-l acuzăm, hai să ne facem mai mult de căcat, hai să semănăm dubii acolo unde nu era nici un motiv să fie. Mici invidioşi ce sunteţi voi. N-am decât să vă urez ceea ce caţavencii au observat foarte bine că se potriveşte ca urare în multe cazuri pe la noi : MURIŢI! Nu va fi nici o pierdere considerabilă. Şi se mai aeriseşte.
Felicitări şi caldă admiraţie pentru Cristian Mungiu şi un gând de bine post-mortem pentru Cristian Nemescu. We kicked ass! Şi le-am luat faţa lui Tarantino sau Gus Van Sant (doi dintre preferaţii mei printre altele). Mă înclin.
Câteva detalii "tehnice": http://www.festival-cannes.fr/index.php/en/archives/film/4427638
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu