Deschizi winamp-ul şi cauţi o piesă care să rezoneze cu starea ta de spirit. Sau poate cauţi o piesă care să te scoată din "haosul" sentimentalo-cognitiv pe care îl încerci. Rememorezi suita de clipe care îţi compun viaţa şi trăieşti prin deliciul detaliilor. Încerci să spui ceva inteligent pentru că ţi se pare că doar aşa laşi o impresie bună. Aprinzi o ţigară şi încerci să nu dai fumul pe ceilalţi. Priveşti în gol şi te pierzi de tot. Ridici privirea şi vezi un om frumos. Călătoreşti imaginar prin rânduri paralele de litere imperfecte. Savurezi o conversaţie şi ai vrea să nu se mai termine, chiar dacă de abia îţi mai ţii ochii deschişi. Te prinde furtuna în oraş şi priveşti amuzat cum toţi din jurul tău se sperie. Îţi bei cafeaua dimineaţa şi te bucuri că eşti "formatat" de gânduri. Îţi faci loc prin perdeaua de fum să-l vezi pe cel din capătul mesei. Arunci o idee şi speri să atingă. Cauţi în priviri percepţia celuilalt. Îţi potriveşti hainele cu o anumită conjuctură. Te bucuri că ai smuls un zâmbet, dar nu ţi se pare că ai fost amuzant. Adori tăcerea pentru că nu mai trebuie să spui nimic, deşi simţi că îţi face rău. Îţi redecorezi apartamentul crezând că aşa dai un sens existenţei. Cauţi neîncetat "sufletul pereche" şi te loveşti de catalogări psihologice. Găseşti răspunsuri într-un film, dar te îndepărtezi de viaţă. O mângâi pe păr şi simţi că ţii în palmă tainele universului..........
Acum, mai mult ca oricând, îmi vine în minte replica de început din High Fidelity: "Did I listen to pop music cause I was miserable or was I miserable because I listen to pop music".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu