sâmbătă, 9 iunie 2007

Gerontofobie

Ieri, o prietenă a fost muşcată de un câine comunitar. Dincolo de zăpăceala/incompetenţa specifică autorităţilor locale care, cu nesimţire, se laudă că fac şi că dreg, mai există acel factor uman concretizat de bătrânetul de pe la blocuri care, din lipsă de altceva sau pentru a-şi mai da un pic de culoare vieţii, se transformă în susţinători vehemenţi ai câinilor comunitari. Dacă există "îndrăzneala" ca autorităţile locale să trimită hingherii într-o anumită zonă pentru o "curăţire" de rigoare, se iscă un conflict de proporţii în care se folosesc următoarele arme: arătatul obrazului, apelul la milă, injuria, urletul, umbrela în cap, aruncatul pietrei etc. Ocrotirea câinilor comunitari se justifică: "Ce rău fac ei? Pe noi nu ne muşcă?" Păi ce să mai muşte? Sunt şi ei pretenţioşi probabil. Există, de asemenea, un partizanat incredibil în rândul bătrânetului. Deşi, aflaţi în confortul vieţii şi apartamentelor proprii, vecinii se bârfesc cu o ură incredibilă, în momentul când trebuie dusă o luptă (ilogică şi imorală) nu mai există limitări. Nu contează că nu se plac, important e că EI sunt înţelepţii blocului (înţelepciune dobândită o dată cu înaintarea în vârstă) şi doar EI sunt în măsură să judece treburile lumeşti şi să dea verdictul. Dacă ai ghinionul să fii de partea cealaltă a baricadei, eşti blestemat. Toată viaţa lor (că tu ai un pic mai mult de trăit) se vor uita urât la tine, te vor vorbi numai de rău (doar nu credeai că de bine!), ţi se vor pune în cârcă toate relele din lume, vei fi factorul ontologic care generează toate nenorocirile vieţii....Există o maximă - "Cine n-are bătrâni, să-şi cumpere!". Eu zic că ar trebui să fim un pic mai selectivi.


Mai vreau să menţionez un episod cu bătrânetul, plasat acum în haosul sufocant al mijloacelor de transport în comun. Dincolo de faptul că, dacă "îndrazneşti" sa fii tânăr şi să stai jos în faţa unui bătrân, vei simţi o privire arzătoare care îţi sfredeleşte întreaga făptură, am observat zilele trecute un episod pe cât de amuzant, pe atât de grotesc-imbecil. O bătrânică stătea pe scaun în tramvai înnebunită de căldură. Urcă un cuplu ce părea mai în vârstă decât batrânica ce şi-a câştigat pe bună dreptate locul, şi se postează în faţa ei. Ura din privirile bătrânilor ce stăteau în picioare a trecut peste orice limite ale bunului simţ. Practic au înghiţit-o din priviri pe biata doamnă. Păreau că spun: "Auziţi doamnă? Noi avem 75 de ani, dumneavoastră aveţi doar 72! E o diferenţă totuşi!" Nu vreau să fiu anarhic, dar ar trebui instituit statul în casă cu uşile baricadate pentru bătrânetul nostalgic după vremurile ceauşiste care trăieşte sub impresia că doar lor li se cuvine totul.Să ne gândim de două ori înainte să facem alegerea între două opţiuni morale. Sau.........e doar o opinie.

2 comentarii:

Anonim spunea...

De-acord.Plus ca ma dispera ca au pretentii sa fie respectati si sa li se cedeze locul pe motiv ca sunt in varsta...ca nuca-n perete...nah,asa si eu is in "bobocul" varstei(CIUDA!!!):-)Macar de-ar da dovada de intelepciune,da' cand ii mai si vezi asa scarbosi "ca caracter"..Pana la urma,vb lu' Plesu-al meu:"cei mai multi imbatranesc degeaba"....so why the heck should i give a damn?

Unknown spunea...

legat de parte cu cainii comunitari sunt perfect de acord cu tine, alex. Sunt absurzi si aberanti si nicidecum milosi. Ca si primarie n-as sta la discutie ... poate ca i-as si aresta pe unii. Eu nu-s de altfel de acord nici cu cainii in apartamente ... ;-).

Legat de transportul in comun, mie sincer imi place sa merg in picioare ... destul stau la servici cu curu' pe scaun! Face bine la coloana sa mai mergi si in picioare :-)