Hipocrate a fost un biet muritor, ce se minţea (şi continuă să-i mintă şi pe alţii printr-o continuă renaştere) cu nişte mici prostioare: competenţă, morală, etică sau mai ştiu eu ce alte asemenea idioţenii.
Îi doresc renumitului medic grec să se întrupeze la noi în ţară, să vadă şi el ce înseamnă să fi înconjurat de adevărate principii şi concepte. Să vadă că viaţa are un preţ, nu cum ne tot umplu capul filosofii şi scrierile alea idioate intitulate „Filocalia”.
Iar dacă eşti la finalul a şase ani de facultate de medicină (şi arunc aici un exemplu total irelevant – dacă nu ar fi adevărat – Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara) să pui un preţ pe viaţa oamenilor e foarte uşor. Deşi ţi-a fost uşor de la începutul facultăţii, când ai aflat de la studenţii mai mari cât costă un examen şi cât te costă să devii un medic incompetent care măcelăreşte oameni pe masa de operaţie sau diagnostichează greşit. Dar acum, la final, e Marele Test. Examenul intitulat „Examenul de rezidenţiat”. (pentru studenţii obişnuiţi cu alintul: „Rezi”). În urma punctajului obţinut la acest examen, eşti târât (la propriu) într-una din nenumăratele ramuri ale medicinei.
Dar acum să spunem că n-ai pile pe la minister să afli una, alta înainte de examinare sau nu eşti fiu/fiică de ministru sau cadru medical. Şi ai învăţat ca prostul/proasta în cei şase ani cât durează facultatea. Şi uite că nu ai luat examenul sau nu ai intrat la specializarea dorită de tine (nu din cauza rezultatelor, ci deoarece locurile s-au redistribuit imediat după examen şi nu înainte, astfel încât specializările alea mai puternice şi mai bănoase – a se citi: unde se primeşte mai multă şpagă – să ajungă unde „trebuie”).....Păi...hai că vă învăţ eu...ai două şanse:
Strângi din dinţi şi de la firma părinţilor 30.000 de euroi şi te-ai aranjat de o specializare mişto.
Sau
Apelezi la acelaşi strâns din dinţi şi de la firma părinţilor (încă nu ştiu suma exactă pentru următorul pas, dar promit să o aflu) şi plasezi suma (îi spun simplu „suma epsilon” până la alte informaţii) epsilon la un decan sau profesor cu intrări multe şi devii preparator. Iar conform legislaţiei abrogată de ministrul Eugen Nicolaescu (da...Zeul suprem al medicinei din România, ăla de stabileşte cât costă viaţa, ca să nu avem inflaţie)...orice preparator, devine automat medic, fără a mai susţine examenul de rezidenţiat.
Aşadar să devii ucigaş cu acte în regulă în România nu e aşa mare brânză (de aia feta – ador cuvântul ăsta şi nu pot renunţa la el). Doar trebuie să apelezi la nişte procedee, pe care medicul a la grec Hipocrate le-a ignorat (hipocritul) cum ar fi: nepotismul, şpaga şi ilegalitatea. Şi ai şanse mari să ajungi pe la ştiri că ai născut un copil cu malformaţii multiple (sau măcar cum spuneau soldaţii americani din timpul războilui mondial: FUBAR = Fucked Up Beyond Any Recognition) din cauza incompetenţei tale...că doar aşa te-au învăţat la şcoală....nu?
Dar că tot suntem în toiul sărbătorilor nu o să fiu rău cu voi, dragi viitori medici. Şi vreau să vă fac o urare....cu toată căldura şi admiraţia pentru viitoarele rezultate şi pentru viitoarele scandaluri muşamalizate din banii pe care o să-i primiţi (şpagă) ca să vă faceţi meseria, pentru care mai luaţi şi salar, vă doresc, ceea ce sper să simţiţi şi pe pielea şi pe organele voastre: Să hăcuiţi bine!
Un comentariu:
Mai exista si a treia varianta, cea pe care am urmat-o eu: am emigrat si fac rezidentiatul in strainatate pe specializarea dorita (si care nici nu exista in Romania).
Trimiteți un comentariu