Carte de parte

„Frunzărind” sit-ul editurii Polirom, am dat, pe prima pagină, de o sumedenie de recomandări, din topul „best-seller” al editurii. Nu mică mi-a fost mirarea să văd titluri de soiul Ghiduri practice sau nume precum Doris Lessing (a câştigat nobelul băi...spre deosebire de analfabeţi ca alde Vonnegut, Varga Llosa sau Cortazar)...

Generaţia „Ştirilor de la ora 5” îşi spune cuvântul şi în „marketingul cultural”...avem best-selleruri cretinoide, în timp ce autori foarte buni stau prăfuiţi pe rafturile librăriilor...însă poate că mirarea nu ar trebui să meargă atât de departe, când eminenţe ale culturii româneşti, din specia patronilor de editură şi purtând nume suav (Gabriel Liiceanu) fac pactul cu televiziuni ce promovează adevăratele valori umane: crima, suicidul, violul ş.a.m.d. (şi poartă motto-ul ontologic „Fi liber...fi Pro-st – am aproximat) ducând o campanie violentă de promovare a eroului scriitoricesc al secolului, Coelho. Dar, ca să nu fiu înţeles greşit, Coelho e un scriitor de mare greutate: fotomodelele îl adoră, maneliştii îl stimează iar capodoperele lui nu sunt deloc departe de telenovelele sud-americane. Ei vedeţi că se poate? Ca să nu mă las dus de val şi să mă înec în spuma coelhiană...trec repede spre alte best-selleruri....cartea lui Jamie-nu-ştiu-cum...bucătar-şef pe la TVR2....e o carte din brandul „carte de bucate”...carte ce emană înţelepciune (gătitul e senzual, nu-i aşa?) şi ne invadează cu izuri de ceapă şi usturoi...

Acum multă vreme văzusem la televizor un interviu cu o entitate culturală (iertare multă şi apăsată că nu mai ţin minte numele) care spunea: „Nu contează ceea ce citeşti, atâta timp cât citeşti”...îmi vine în minte replica infantilă omniprezentă : „Dacă ŢIE nu îţi place muzica x, asta nu înseamnă că nu e muzică bună”. Păi atuncilea să le dăm dracului de sisteme de valori universale care ne apar ca „ghid” în lumea asta unde iese „artă” pe bandă rulantă (şi savuroasa formaţie „Andre” era o formaţie de artiste, nu-i aşa? Păi mie aşa mi-au spus ăia de la televizor!) şi să ne întoarcem ochii şi urechile (şi mai ales intelectul) spre marketingul cultural, ăla televizat...să-i dăm dracului pe critici că oricum sunt subiectivi şi nu au „pregătirea” unei Andreea Esca...sau a unui Cabral...(şi, mai nou şi Cristian Tabără...păcat!!) şi să citim numai „Codul lui DaVinci” (uffff cât de vinovat sunt!), să ascultăm numai pop românesc (în postul ăsta nu mă iau de manele, dar promit să nu se mai întâmple), să ne uităm la seriale kitchoase sau la emisiuni ce îţi mângâie suav metafizicul (alea gen „Surprize....”)!

Îmi cer scuze că trebuie să plec...începe serialul filosofic neo-platonic„Sex and the city”....până data viitoare iubiţi-l pe Coelho, faceţi dragoste pe muzica lui Andra şi uitaţi-vă la graţioasa Andreea Esca...(s-a aflat cât are salariul?)! Vă mulţumesc...Noapte bună copii!