Fotografia alăturată a fost făcută de o prietenă în centrul unui oraş din Grecia. În limba lui Socrate ar suna cam aşa: προσευχη! οχι σχιζω πορτοκαλι!
Aşadar...ce face un român când merge în Grecia? (nu vreau să aibă „iz” de banc) Nostalgic după vremurile comuniste, când bucuria îi era îmbătată de acele miraculoase fructe exotice (personal îmi amintesc de o minunată dulceaţă de banane „clandestină”, adusă de tatăl meu)...îşi cumpără un portocal. Îl hrăneşte, îl dezvoltă şi, ca orice părinte, îl botează... πορτοκαλι αντιμετωπιζω φωτια (Portocalul cu chip de foc)….îi scrie poezii, îi compune cântece (“Duşmanii mei,n-au portocal şi ei!”)….ce mai....îl face cel mai portocal dintre toţi portocalii....portocalul alfa (πορτοκαλι α)...şi devine uber-protectiv (sau απαισια - protectiv)….aşa că….băi grecilor….ia lăsaţi portocalul omului în pace! Că poate îl cheamă pe Mailat – “Ucigaşul cu chip de român” (δολοφονος ειδος λατινικος)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu