Că tot aberam eu în lecţia trecută, despre cum să ajungi doctoraş pe la noi prin ţarişoară (post din care sper că am adus o doză de inspiraţie stundeţaşilor medicinişti)...hai să trec la faza următoare. Şi anume ce-cum-unde să faci niscaiva ilegalităţi şi „imoralisme” ca la carte (cartea aia deşteaptă care te învaţă lucruri bune şi cu esenţă...cea care nu a fost scrisă niciodată, dar vine în haină de „contra-jurământul-lui-Hipocrit”).
Să începem vă rog...şi începem cu Spitalul Judeţean Deva (acel oraş, reşedinţă de judeţ – un soi de capitală - al obscurului judeţ – na că mă repet - Hunedoara ). Ca orice spital care se respectă, are o multitudine de secţii. Hai că voi mediciniştii le ştiţi mai bine. Sincer, nu am trecut prin toate, şi mulţumesc lui Allah pentru asta şi voinţei supreme a Elodiei.
Însă, dacă ai norocul să ajungi pe la secţia de Oncologie (e aia de se ocupă cu boala numărul doi a secolului – Cancerul...că ştim cu toţii din bun simţ că boala numărul unu a secolului e depresia ce stă falnică lângă prostie) o să ai o viaţă uşoară. Bătrâni cu perfuzii, saloane arhi-pline, miros cu iz de vomă şi alte cele neidentificabile, condiţii de puşcărie comunistă ş.a.m.d. Dacă eşti ceva doctoraş, ferice de tine. Oamenii stau cu orele la tine la coadă, fiecare purtând discret un plic cu RON-i mulţi şi grăsuţi. Nu că ar fi nevoie. Nici gând. Niciodată nu ai cerut. Însă, cum bine te-a învăţat cartea-ce-nu-a-fost-scrisă-niciodată, ai abordat indiferenţa numărul 3, iar omul ce să facă? Să moară? Încă nu are tăria de caracter să ia decizia ultimă! Aşa că apelează la tine, doctorul-cu-halat-alb-şi-mercedes-la-scară să îl mai scapi de dureri şi suferinţe. Primeşti şpaga şi atenţia ţi revarsă asupra pacientului. Şi salariul ţi se măreşte substanţial. Apoi pleci acasă, treci pe la un supermarket, cumperi un bax de ţigări şi vreo câteva sticle de wisky să vadă şi soţia că nu lucrezi degeaba. Aici intră în scenă asistenta-sictirită mult mai cunoscută sub numele „botoasa”. Cu „botoasa” au de lucru nervii tăi.E veşnic nemulţumită, are figură de tiran şi uitătură de barbar. Se plimbă ca un suveran prin saloane, iar dacă te pune dracu să ai nevoie de o injecţie, trebuie să introduci cu o subtilitate elegantă o sumă prestabilită (e trecută în cartea-ce-nu-a-fost-scrisă-niciodată) în buzunarul ce atârnă fălos de halatul „botoasei”. Apoi aceasta merge să doarmă, iar tu mergi la toaleta nespălată, unde plutesc „chestii” şi până şi igiena priveşte circumspect din uşă.De obicei „botoasa” spală sumar, doar de „ochii” doctorului-cu-halat-alb-şi-mercedes-la-scară, nu că acesta ar verifica vreodată. Riscul de îmbolnăvire e mare...dar ăsta e standardul, nu-i aşa?
Trecem, ca o frunză estetică ce pluteşte prin văzduh, spre secţia de neuro-chirurgie. Saloane drăguţe, proaspăt renovate. Doctori ofticaţi că viaţa-i grea şi macabră. Acolo e de tine drag proaspăt absolvent. Mulţi traumatizaţi, multe victime a accidentelor de maşini. Şi la cum se circulă în ţara asta, poţi fi sigur că o să ai destui „clienţi”. Iar tu, fiind doctor...eşti stăpân. Tu hotărăşti cine are prioritate la RMN...sau buzunarul tău. Că deja ai învăţat să întrebi buzunarul când vine vorba de decizii capitale. Îţi stă ca maestru spiritual şi consilier financiar. Iar dacă o mamă disperată vine la tine şi te roagă să faci un RMN copilului ieşit de 3 zile (o nimica toată pentru o banală hemoragie în interiorul chestiei ăleia ce se numeşte cap) dintr-un accident destul de dur...ce faci? Întrebi buzunarul şi el zice: 100 de euro. Îi dai să pape...dar uiţi între timp...pentru că...prietenii au prioritate...dar cum Allah e mare şi Elodia e dispărută...ai noroc că acel copil uitat nu a păţit nimic şi RMN-ul nu arată nimic grav....e bine, dar te enervează...că deh...tu eşti Stăpân pe secţie. Şi mămica nu face gură...iar dacă îndrăzneşte...tu eşti acoperit...nu-i aşa?
Despre alte secţii o să vă mai povestesc în lecţia următoare. Până atunci vizitaţi Spitalul Judeţean Deva, unde ca motto stă o vorbă veche şi dulceagă: „Şi futut în cur, şi cu banii luaţi!”. Vă aşteptăm cu sadism!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu