Se făcea că eram înfipt bine în scaunul maşinii, peste măsură de concentrat în acţiunea-mi de a evita gropile la lumina farurilor. Şi nu, nu eram pe drum de ţară, ci pe o şosea principală. Ajung la o porţiune în care drumul meu era flancat ostentativ de un drum secundar...(pentru poliţişti – drumul ăla mic ce dă în drumul mare)...unde o maşină aştepta cuminţică să iasă pe şoseaua principală, ergo pe cea care eram eu...când am spus „cuminţică” am exagerat puţin....stătea cu cea mai lungă fază lungă care există (că dacă nu ar fi, nu s-ar povesti)...Nervos şi „orbit” (termen rutier, pentru poliţişti – atuncilea când din cauza unei lumini puternice care intră în contact direct şi absolut incidental cu retina, nu mai poţi distinge nimic dincolo de ea)..mi-am pornit şi eu faza lungă, în speranţa că voi reuşi să evit orice accident. Ei bine......nu m-am înşelat....am reuşit şi mi-am continuat drumul...Însă în urma mea s-a năpustit maşina ce aştepta să iasă de pe drumul secundar (pentru poliţişti – vedeţi mai sus explicaţia)...cu aceeaşi cea mai lungă fază lungă, claxonând frenetic....privind în oglinda retrovizoare reuşesc să disting marca maşinii....o dacie veche, din categoria furia şoselelor, care sunt în stare să depăşească orice le stă în cale....maşinile alea „făcute special pentru drumurile noastre” (argumentaţie pe care am întâlnit-o enervant de des)....
Am semnalizat şi am tras pe dreapta (pentru poliţişti – marginea din partea dreaptă a sensului de mers, ce ţine loc şi de bordură), pregătit de un eventual scandal şi niţică bătăiţă (pentru poliţişti – atuncilea când pumnul agresorului deranjează liniştea unei porţiuni din corpul agreasatului)...am rămas cuminte în maşină şi am privit în oglinzile laterale (obiectele din oglindă apar mai mari decât sunt în realitate) cum şoferul furiei şoselelor se îndreptă la fel de furios ca maşina spre mine (notă - din furia idiotului îmi ajungeau la urechi sunete cristaline de manele)....mi-am coborât geamul şi domnul în cauză (categoria „ceafă dublă”, lanţ de aur gros de două degete, inele multe de aur...ce mai...visul oricărui ascultător de manele) îmi spune că este agent la Poliţia Rutieră şi, pe un ton poruncitor, îmi spune să mă cobor din maşină....a nu se înţelege greşit...nu era în uniformă, nu s-a legitimat, nu mi-a spus care îi era numele etc....doar că e agent rutier...am coborât calm (aflând acum iq-ul idiotului) şi l-am întrebat care e baiu? Mi-a spus, cu nerv în glas, că am încălcat legea privid distanţa de la care trebuie să trec de pe faza lungă pe cea scurtă....când i-am explicat că el a încălcat în mod şi mai flagrant legea ieşind de pe un drum secundar cu faza lungă pornită, a adoptat o mimică de bovină curioasă nevenindu-i să creadă neobrăzarea......l-am rugat frumos să consulte legislaţia şi să nu se mai ia după tot ce vede la televizor şi anume cum că aceasta nu se aplică tuturor...m-a făcut nesimţit, m-a ameninţat că mă arestează...ş.a.m.d (pentru poliţişti – aştepta o mică „şpagă”)......bănuind că e privitor de filme de acţiune cu poliţişti americani, încercând acum să intre în pielea unia dintre ei...l-am rugat să mă lase să îmi sun avocatul (nu, nu am asemenea comoară în dotarea personală) să clarificăm chestiunea scurt şi la obiect....a mormăit ceva şi mi-a ordonat să nu se mai întâmple niciodată aşa ceva....după care a pornit cu furia şoselelor către următoarea victimă.
Pentru întîmplarea de mai sus doresc să aduc un mic omagiu Poliţiei Rutiere...mulţumim că sunteţi alături de noi, că îi arestaţi pe cei care merită şi gonesc maniacal pe toate drumurile, pe cei care intră în depăşiri periculoase, pe cei care conduc beţi etc....Şi, nu în ultimul rând, mulţumim că încălcaţi legea...ne faceţi viaţa mult mai frumoasă....Vă doresc drum bun spre porţile iadului dragi agenţi rutieri!!(pentru poliţişti – locul ăla fierbinte unde se face friptură bună din carne de agent de circulaţie, bătută bine înainte...)......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu