Sa vă cânt un sONG!!

Zilele trecute am avut un soi de discuţiune socratică cu un prieten....şi...culmea....nu ne-a prea ieşit partea de argumentaţie....dar postul acesta nu e despre asta.....

Postul acesta e despre „Mersul trendurilor”...sau ar fi dacă s-ar situa într-o revistă glossy pentru bătrâni intelectuali.....dar totuşi hai să fac un demers (aşa de mult îmi place cuvântul ăsta....alături de autosesiza)....

Bun....serios vorbind (scriind)....postul ăsta o să fie despre locul ONG-ului în viaţa românului....ăsta e noul trend....fie că eşti student, absolvent sau pur şi simplu muritor de rând....să aderi la un ONG e o chestiune de prestanţă, de uber-„statut-social”....înseamnă ca îţi pasă (mai englezesc „you give a shit!”) de ceva....indiferent cu ce se ocupă (ONG-urile de obicei se ocupă cu ceva sau de ceva) respectivul ONG, se găsesc suficienţi oameni cărora să le pese de dânsul (adică de ce se ocupă)....

Cele mai vânate domenii de activitate sunt următoarele: mediu(l), studenţeşti şi anti-discriminare...

Îţi pasă că nu mai avem iarnă, îţi pasă de încălzirea globală şi de dezastrele provocate de aceasta....poţi adera la numeroasele ONG-uri care se ocupă cu combaterea ei....sunt oameni de ştiinţă ce caută, în laboratoare ultra-sofisticate, noul var de altoit copacii ce va duce la oprirea inundaţiilor şi a poluării...sunt intelectuali excentrici, de genul „green-peace” ce opresc poluarea prin frecarea perversă a lanţului de bicicletă, renunţând la maşinile pe benzină şi adoptând maşinile pe baterii Energizer.....sunt oameni care se uită în stânga şi în dreapta şi apoi pleacă de la iarbă verde (cea mai „outdoor” activitate românească) lăsând mormane de sticle ce vor absorbi furia naturii.....

Cele studenţeşti sunt mai inofensive....îţi oferă un statut a posteriori....ai fost în ONG-ul x....atunci altfel mergi cu CV-ul în mână (a se citi „păşeşti ţanţoş”) la directoraşul y care a fost, acum câţiva ani, preşedintele ONG-ului tău mult-iubit....dacă ai norocul (pila, cunoştiinţa, informaţia) să ajungi preşedintele unui astfel de ONG....”te-ai scos” pe perioada facultăţii....toate informaţiile despre „exchange-uri” studenţeşti, despre evenimente şi alte chestiuni importante....ţi le poţi gestiona după bunul plac...le împarţi cunoscuţilor....la cei care îţi sunt mai dragi....la cei care îi provoacă fundului tău plăceri supreme cu săruturile lor suave....banii nu mai sunt o problemă....fonduri vin în permanenţă....dacă nu eşti student la ştiinţe economice...îţi iei unul....care te va ajuta minunat să îţi mai rămână niscaiva mărunţi pentru tine şi prietena ta (ai de unde alege...în ONG-ul tău sunt multe fete dornice de favoritisme şi bucurii ilegale).....decanii te laudă, rectorii te admiră, profesorii te adoră...joy to the world!!

Cele anti-discriminare acum îşi scot capul...discret, blând...dar hotărât.....de obicei se ocupă cu problema ţiganilor (pardon! Rromilor...dar nu empatizez cu „political coretness”-ul....aşa că ţiganilor)...şi mai apar din când în când pe la televizor (e drept, nu aşa de des ca şi cei cu mediul...dar cine sunt eu să judec gradul de importanţă a unei probleme?)......de obicei sunt oameni plătitori de taxe, aflaţi sub robia creditului (fără avans, fără girant)...care admiră stilul de viaţă epicurian al ţiganilor...pentru că dacă stai să analizezi socratic (ceea ce mie şi prietenului meu nu ne-a ieşit).....ţiganul a reuşit acolo unde alţii nu au reuşit...să fie un om liber...să fie dincolo de statute sociale, dincolo de lege, de credite (fără avans, fără girant), de taxe ş.a.m.d.....şi astfel...caută salvarea în ONG-uri...îşi doresc să fie noii amerindieni, să fie învăţaţi de noii conchistadori spanioli ce înseamnă civilizaţie...preferabil fără genocidul de atunci...dar astea sunt nuanţe....şi astfel vin în ajutorul lor aceşti iubitori membrii ai ONG-urilor anti-discriminare...oameni de suflet, care au acel instinct duios de a-şi atinge portmoneul când trec pe lângă un ţigan....care stau cu „ochii în patru” de fiecare dată când urcă un ţigan în tramvaiul cu care aceştia plutesc spre o destinaţie......oameni cu suflet mare, nu ignoranţi ca italienii....

La final dau cuvântul prietenului meu Groucho Marx (mult citat de Woody Allen): „Nu ţin să fac parte din nici un club dispus să mă accepte ca membru.” ....mulţumesc...predau legătura...Andreea.....